Despre noi

Situată pe paralela 45 în condiții similare ca în regiunile Bordeaux sau Toscana, Podgoria Dealu Mare, întinsă pe zeci de kilometri din Prahova și Buzău își merită pe bună dreptate denumirea de “Patria Vinurilor“. Licorile aurii și rubinii produse aici sunt premiate în fiecare an la concursurile de profil din întreaga lume.

Domeniile Urlați

Cu o istorie și o tradiție viticolă bogată, care își întinde originile până în vremea dacilor, Podgoria Dealul Mare întrunește unele dintre cele mai bune condiții pentru culturile soiurilor destinate vinurilor roșii. Rasfătată de soare, “Patria Vinurilor“ se întinde pe o suprafață compactă de 70 de kilometri și aproape 14.500 de hectare, în zona deluroasă a Carpaților Meridionali, între cursurile de apă ale Teleajenului și Buzăului. Centre viticole renumite, Boldești, Valea Călugărească, Urlați, Ceptura, Tohani, Breaza, Pietroasa, Merei, Zorești au prins rădăcini în solul fertil, din care ies vinuri roșii, cu o aromă imposibil de confundat: Cabernet Sauvignon, Fetească Neagră, Pinot Noir, Merlot.

Gama de vinuri albe este și ea bine reprezentantă. La Dealu Mare se produce Riesling, Fetească Albă, Pinot Gris sau Sauvignon Blanc. Microclimatul mediteranean, care face posibilă inclusiv creșterea smochinului și a migdalului, oferă viței-de-vie condiții de dezvoltare speciale. Strugurii se bucură de soare, in medie, cu 14 zile în plus pe an față de alte zone ale țării. Boabele de struguri au la dispoziție mai mult timp pentru acumulări calitative și se culeg doar toamna târziu, când pământul gras și generozitatea soarelui le-au umplut de o dulceață și o aromă unice.

Podgoria Dealu Mare își are rădăcini adânci în istoria locului. Prin secolul IV, în această podgorie regele vizigot Atanaric și-a ascuns comoara, cunoscută sub denumirea de “Cloșca cu puii de aur” sau “Tezaurul de la Pietroasa”. Se presupune că atunci când acest tezaur a fost ascuns de vizigoți de teama hunilor, cultura viței-de-vie ocupa un loc important pe aceste meleaguri. Existența unor localități cu vii este atestată documentar incepând cu secolul al XV-lea. Astfel, satul Bucov era proprietatea logofătului Stanciu (1492),  iar o parte din satul Calugăreni aparținea mănăstirii Snagov (1464). Cele mai multe documente care atestă existența unor vii in această zonă aparțin voievodului Radu Ștefan (1602-1611).

La est de Urlați sunt dealurile de la Cepturi, menționate încă din secolul al XVI-lea, cu moșii pe care se cultivă vița-de-vie. Astfel de moșii erau deținute de mănăstiri precum: Radu-Vodă și Cotroceni din București, Verbila sau Căldărușani, care aveau chiar schituri ridicate aici. Mănăstirea Verbila stăpânea la Cepturi moșii cu viță-de-vie dăruite de ctitorii săi la mijlocul sec. al XVI-lea, intărite prin hrisoave de domnitorul Pătrașcu Vodă, tatăl voievodului Mihai Viteazul. Mai apoi, la 1697, boierii din Cepturi au închinat mănăstirea lor cu moșiile și viile care îi aparțineau marelui așezământ de la Verbila. Prin urmare, moșiile cu viță-de-vie pe care le avea Mănăstirea Verbila la Cepturi erau întreținute sub supravegherea acelor călugări trimiși să viețuiască in Schitul „Sfânta Treime“ care funcționa aici. Toate aceste schituri sunt ca o salbă de așezăminte monahale ce încununează localitățile din podgoria Dealu Mare.

În secolul al XVII-lea în zonă erau mari suprafețe de vii, care constituiau deja o podgorie în jurul localității Bucov. Nicolae Iorga menționa in însemnările unui misionar slav, pe nume Bacsici, că “viile mai importante din Muntenia pe vremea lui Constantin Brâncoveanu (1688-1714) erau cele de langă Dealu Mare, de lângă Ploiesti”. La vremea aceea, prin abundența si calitățile lor deosebite, vinurile din zona erau solicitate și peste hotare.

Istoria de aproximativ 500 de ani a cultivării viței-de-vie în podgoria Dealu Mare și a producerii vinului pentru necesitățile liturgice de către mai multe mănăstiri din Țara Românească, practica perpetuată neîncetat până în zilele noastre, ne determină să afirmăm că in această parte a spațiului românesc exista o tradiție a producerii vinului cultic, atestată în numeroase izvoare istorice. Urlați este atestat pentru prima oară într-un hrisov semnat de Neagoe Basarab, la 16 martie 1515, prin care voievodul întărea mai multe ocine manastirii Snagov și în care, printre martori se afla și boierul Oancea din Urlați.

A doua mențiune documentară, cunoscută nouă, este hrisovul din 1527 – 1528, semnat de Radu de la Afumați, prin care voievodul reconfirma aceleiași mănăstiri dealul cu viile de la Poiana (în Valea Calugarească) și Valea Călugărilor a patra parte, cât ține ocina până in apa Teleajenului, cu vinariciul (impozitul pe cârciumi) și perperii (impozitul pe butile de vin și putinele cu struguri), partea domnească și un vad de moară în Cârciumari pe Cricov. Întocmirea hrisovului se făcuse pe baza cercetării făcute la fața locului de Stoica din Cozleci însoțit de boierii: Oancea din Urlați (același de mai sus), Soplea si Miclea din Soplești, Dragomir din Cozleci, Craina din Stăncesti, Grozea din Pădure (lângă Plopu).

Nicolae Iorga, in volumul său “Documente urlățene”, publicat inițial in cadrul Buletinului Comisiei Istorice a României, in 1927 (editat apoi și in extras), își punea întrebarea “de unde-i vine acest nume?”, pe care l-a catalogat în altă parte drept “numele-poreclă indescifrabil”. Tot Nicolae Iorga, după preumblările sale in lungul și in latul țării, consemna in notele de călătorie că un scurt drum pe șoseaua ce se intinde dincolo de pustietatea pietroasă a Cricovului face să se vadă pe dealul din stânga ciudata culă, cu clopotniță de biserică și livezi întinse, a familiei Belu (grecește Bellios) cu titlul austriac de baronie, căpătat după ce vistierul cu acest nume al lui Vodă Caradja întemeiase, pe o cale care a rămas în amintirea poporului, o vistierie proprie. Acest colț de belșug boieresc și de mândrie stăpânitoare face parte din Urlați.

Barbu Bellu, deputat in 1858 și ministru de instrucție și justiție în 1861,  obținea in anul 1866 reconfirmarea titlului de nobil austriac. Fiul său, tot Barbu, este cel care în 1927 a donat întregul complex Belu din Urlați, devenit secție a Muzeului de Istorie și Arheologie Prahova. In 1913 același Barbu B. Belu dăruia Bibliotecii Academiei Române un manuscris (inv. BAR sub nr. 4222) din versurile lui Iliad (Ion Heliade Rădulescu)in care era mentionat faptul ca orașul Urlați este situat pe Drumul Vinului și face parte dintr-un areal bogat în vestigii istorice de mare importanță, înconjurate de un cadru natural de o frumusețe deosebită, caracteristice regiunii viticole Dealu Mare. Acest atu îi conferă o serie de oportunități din punctul de vedere al atractivității turistice.

Principalele puncte de atracție

turistică sunt reprezentate de monumentele istorice aflate pe teritoriul orașului : • Crucea lui Constantin Șerban • Monumentul memorial din piatră • Casa Domnească din viile Brâncoveanului dispusă în localitatea componentă Valea Crângului • Biserica de lemn Adormirea Maicii Domnului din localitatea componentă Valea Seman • Biserica Galbenă Sf. Nicolae și Sf. Dumitru din localitatea componentă/cartierul Arionestii Noi • Complexul Bellu, str. Orzoaia de sus nr. 12 • Biserica de lemn Sf. Mihail și Gavril din localitatea componentă/cartierul Jercalai • Puțul Frumos din localitatea componentă/cartierul Valea Mieilor • Monumentul eroilor din războiul pentru întregirea neamului din centrul orașului.

Doi întreprinzatori români

contribuie la renașterea culturii vinului în Romania, înființând în anul 2002 compania S.C. Domeniile Dealul Mare Urlați. Astfel zonei deja intrată în istorie înca de la anul 1700 urma să i se redea strălucirea de odinioară. Cu multă ambiție și curaj, noii proprietari au investit în retehnologizare și replantare aproximativ 3 milioane de Euro.

În anul 2008 socitetatea primea premiul de excelență pentru compania cu cele mai performante utilaje pentru producerea vinului. Încă de la început strategia companiei a fost de pune calitatea pe primul loc. Cele 100 de hectare din patrimoniul companiei, împărțite între Urlați și Ceptura, din care 35 provenite din replantări, au avantajul expunerii totale spre sud, fapt ce asigură o insolație maximă de-a lungul perioadei de vegetație. Situarea la aceeași latitudine cu Bordeaux, oferă regiunii vini-viticole Dealu Mare posibilitatea obținerii unor vinuri roșii și albe de excepție. Soiurile cultivate sunt: Fetească Albă, Sauvignon Blanc, Muscat Ottonel, Riesling, Fetească Neagră, Cabernet Sauvignon.

Pasiunea și atenția cu care vinurile au fost create au adus in timp aprecieri la numeroase concursuri interne și internaționale, obținându-se distincții pentru vinurile special create canalului Horeca:  Incantation, Paganus și Trei Pești. Portofoliul companiei a fost construit în spiritul promovării vinurilor premium. Astfel, deși exista o delimitare între produsele adresate canalului Horeca și cele destinate retail-ului, nimic nu face rabat de la ideea de calitate. Între vinurile adresate exclusiv canalului Horeca enumerăm: Incantation, Trei Pești, Paganus Fetească Neagră, Paganus Cabernet Sauvignon, Via Roz. Acestea sunt completate de vinuri care se adresează atât retail-ului cât și Horeca precum gamele: La Origine, Domeniile Urlați, Casa Domnească sau Romania Pitorească.

Un produs aparte, care leagă tradiția locurilor cu prezentul și pentru care compania a investit în promovarea pe piața este Pelinul. Prin tradiție Pelinul de Urlați este cel mai cunoscut produs de acest tip din Romania. De aceea grija pentru ca această tradiție să continue și să consacre DDM ca producătorul emblemă de Pelin din Romania a ocupat întodeauna un loc important în strategia companiei.